Un basm neobişnuit, într-o călătorie fantastică
Klaudia MUNTEAN, „Azarys şi Regatul Scorpionilor de Foc”, Editura DESTINE, Bucureşti, 2016
Vă mărturisesc faptul că n-am mai citit până acum o carte atât de neobişnuită. Urmăresc evoluţia basmului contemporan, îndeosebi parcursul lui fantastic, în faţa unei năvăliri a modernismului – dintr-o curiozitate de profesor şi editor, care doreşte să fie la curent cu progresul literaturii de ultimă oră, dar şi pentru a demonstra mai marilor noştri că literatura pentru copii şi tineret îşi are evoluţia ei firească.
Remarc, în ultima perioadă, basmele tradiţionale, scrise de Petru Demetru Popescu şi Petre Crăciun, precum şi o apariţie fantastico-ştiinţifică şi cu referire la vrăjitoare şi stafii, semnată de Darius Ciprian Petrescu, intitulată „Will Connelly şi Ordinul celor 1000 de fantome”, pe care am tipărit-o, de curând, la Editura Arefeana – autorul fiind încă elev, talentat şi ingenios în construcţie.
Dar iată că autoarea Klaudia Muntean depăşeşte cadrul terestru, uimindu-mă prin ingeniozitatea compunerii acestei cărţi, pe care încerc să v-o prezint, atât prin conţinutul său, transfigurat într-un spaţiu cosmic fără hotare, spre un viitor imaginat, cât şi prin tactul pedagogic în care este alcătuită şi prezentată creaţia sa.
Absolventă a Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, din cadrul Universităţii Bucureşti, specializarea Pedagogie pentru Învăţământul Primar şi Preşcolar, precum şi a Facultăţii de Ştiinţe Politice, din cadrul Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative, Bucureşti, autoarea își desfășoară activitatea în domeniul învățământului cultural, fiind pasionată de filologie, devenind deja o specialistă în acest domeniu de creaţie, ceea ce desprindem şi din prezenta carte.
Acţiunea începe „în vechiul templu din ţinutul Munţilor Kundalos”, unde „trăia demult un bătrân vindecător împreună cu unicul său fiu, Azarys […] un şarpe auriu, luminos” (p. 7), a cărui misiune era să plece la luptă împotriva Scorpionilor de Foc, deoarece aceştia întenţionau să împiedice împlinirea profeției conform căreia Azarys urma să devină conducătorul celei de a noua lumi. Bănuind că un astfel de început fantastic şi atât de îndepărtat de lumea noastră concretă şi într-un timp în alunecare permanentă, ar putea să-i îndepărteze de text pe micii săi cititori, autoarea pune titlul primului capitol „Sfârşit… sau început?”, îndemnându-ne să contiuăm lectura, în faţa acestei dileme antagonice. Iată primele elemente care mi-au creat o mirare iniţială: acţiunea se petrece într-un viitor îndepărtat, la „sfârşitul celei de a opta lumi”; fiul vindecătorului, adică personajul pozitiv central, nu este un Făt Frumos, din basmele culese de Petre Ispirescu, ci un şarpe, „al cărui tată era însuşi Soarele” (p. 7).
Dar, fiind vorba de un viitor îndepărtat şi ireversibil, însă pozitiv imaginat de autoare, cititorul, de orice vârstă, adoptă o atitudine binevoitoare, pornind cu interes într-o călătorie spaţială, atât de luminoasă şi îndepărtată.
Soarele şi Luna sunt personificate, dar altfel decât le întâlneam până acum, ca personaje romantice, participanţi activi la promovarea binelui în spaţiul universal fără margini, alunecând din lumea a opta, în lumea a noua, la „Chemarea lunii”, cum se intitulează capitolul al doilea al cărţii.
Azaris, ca sol al înfăptuirii, pleacă spre „Regatul Scorpionilor de Foc”, însoţit de Prinţesa Akshara, singura cu chip omenesc – şi Pasărea-Cameleon, un fel de cal năzdrăvan, de prin lumea dintâi. Metamorfozarea şi umanizarea au loc şi în Lumea Timpului şi Spaţiului: Râul Viselor, Arborele de Rubin, Fluturele-Ceas, Grădina Iluziilor: minunate asocieri pentru o lume ce va veni.
Pare o nouă rezidire, a unui Dumnezeu al Viitorului, într-o atât de înălţătoare prezentare încât ne determină s-o acceptăm, urmărind călătoria fantastică a autoarei.
În Grădina Iluziilor, Azarys se întâlneşte cu Regele Scorpionilor, care-l primeşte cu bunăvoinţă, promiţându-i că-l va considera asemenea fiului său. Această promisiune este însă înşelătore, dar Fiul Vindecătorilor o crede, fiindcă se afla în Grădina Iluziilor, unde îl găsesc Prinţesa Akshara şi Pasărea Cameleon, dezvăluindu-i adevăratele intenţii ale Scorpionului, împotriva căruia luptă cu forţe unite, folosindu-se de „Cei nouă arbori de rubin” care anihilează forţa Scopinilor, şi astfel „Timpul era din nou la Început” – adică aducerea naraţiunii la o realitate contemporană cititorilor, binevoitoare faţă de pământenii de rând.
Această minunată povestire este însoţită, pagină de pagină, de ilustraţiile reuşite ale lui Sergiu Zegrean, fiind a doua sa carte, după „Visul Akaharei” (2013) şi având în pregătire volumul” Shezren şi Mlaştinile Fermecate”, ca o dovadă a continuităţii activităţii sale creatoare, atât de metodice şi specifice, asigurându-i unicitatea.
Scriam la început despre tactul pedagogic al autoarei; în finalul cărţii, ea propune câteva teme de creativitate: micii cititori să scrie „O poveste originală”, pornind de la oricare nume al personajelor sale; să modeleze chipul unor personaje prezentate în carte, să alcătuiască o „Hartă a sunetelor, mirosurilor şi sentimentelor” presărate de ea în această compoziţie, să participe la un ”Joc de rol” în cadrul unor „activităţi de grup”.
Altfel spus, ca profesor de Limba şi literatura română, înţeleg că doamna Klaudia Muntean ne dăruieşte, pe mai departe, povestea ei, îndemnându-ne să intrăm într-un joc antrenant de creaţie şi fantezie.
Într-adevăr, o apariţie inedită, convingătoare şi pe măsura înţelegerii tuturor cititorilor.
Ion C. ŞTEFAN
Articol apărut în Revista „Clipe Albastre” (Nr. 10-11/2017), editată de Filiala București Literatură pentru Copii și Tineret a Uniunii Scriitorilor din România